Intre Voica si Pontiful s-a scurs o jumatate de secol de istorie, de viata, de creatie; in acesti ani Henriette Yvonne Stahl a trait numeroase evenimente dramatice, ale istoriei romanesti ca si ale destinului personal, a scris cateva carti – nu multe -, dar nu s-a schimbat in esenta. „Domnisoara” s-a maturizat, a devenit o femeie cu o personalitate puternica, dominata de setea de cunoastere, pe care si-a descoperit-o citind carti de filosofie, dar si de initiatica, ezoterism, mistica, ocultism. Dintre scriitori, cel mai apropiat i-a fost Dostoievski.
O experienta a extazului, a „rapirii” intr-o alta dimensiune, pe care marturiseste a o fi trait in anul 1933, a motivat-o sa caute experiente extraordinare si oameni cu puteri neobisnuite, „initiati”, frecventand de atunci cu asiduitate vindecatori, telepati, hipnotizatori, vraci, cunoscatori ai Cabalei etc. Din acestea s-a nutrit arta ei de a crea o tipologie umana atipica, personaje bizare, psihologii abisale, care o situeaza in prelungirea esteticii romantismului.
La capatul lecturii a doua romane atat de deosebite prin problematica lor, opera unei scriitoare prea putin cunoscute azi isi dezvaluie nota ei de pregnanta originalitate, de atractie pentru personaje si fapte care ies din sfera cotidianului. Henriette Yvonne Stahl e o prozatoare care se citeste cu placere si interes.