Piesa de rezistenta a scrisului lui V. I. Popa romanul Velerim si Veler Doamne, care nu e decat o „poveste de ample resurse lirice” (V. Mandra), se remarca prin tema abordata (frecventata, intrucatva, si de alti autori), prin cateva caractere bine conturate – Mos Petrache Sava, mai ales, dar si Elefterescu si, dincolo de unele mici inadecvari, chiar Manlache Plesa – prin stiinta dialogului si, desigur, printr-un anume parfum al limbii, specific povestitorilor moldoveni. Povestitor excelent, Victor Ion Popa transmite niste adevaruri de viata, sondand ascunzisurile sufletului taranesc, precum si misterele unei anumite metarealitati, mai putin explorate anterior. Prin toate acestea scriitorul reuseste sa mentina treaz interesul cititorului contemporan, sa raspunda exigentelor sale de lectura.