Opera a lui V. Voiculescu, o continuă revelație pentru toate categoriile de public, de la cititorii naivi la intelectualii cei mai rafinați, poartă semnele unui traseu al înaintării în structura spirituală a lumii, întâmplarea miraculoasă sau fantastică revelând întotdeauna unitatea energiei generatoare. Tema scriitorului, în poezie, în proză, în dramaturgie este realizată unității spirituale a lumii. Natură structural mistică, Voiculescu depășește dogmele unei religii anume, chiar dacă poarta lui de intrare în unitatea cosmic spirituală rămâne ortodoxia, iar modalitatea de realizare a accesului la transcendent – rugăciunea isihastă a minții și a inimii.