— Ziua buna, jupane Sobol! spuse Sobolanul-de-apa.
— Ziua buna si dumneata, jupane Sobolan! raspunse Sobolul.
— Ai vrea sa treci pe partea asta? se interesa imediat Sobolanul.
— Da, usor de zis, zise Sobolul, oarecum bosumflat, avand in vedere ca, pentru el, tot ce tinea de rauri si viata pe malurile lor era ceva cu totul si cu totul nou.
Sobolanul-de-apa nu spuse nimic, ci doar se apleca, dezlega o franghie si trase de ea; apoi urca usurel intr-o barcuta pe care Sobolul nu o observase. Aceasta era vopsita in albastru pe dinafara si in alb pe dinauntru si era mare cat pentru doua animale.