„Primavara, Dobrogea toata era de smalt verde si crud. Numai stancile ei ramaneau mereu albe, de var.

Numai rapile ei ramaneau mereu roscate, de parca ar fi fost zidite, chiar de atunci, de la inceputul inceputurilor, de o mana tainica, nepasatoare la trecerea vremii, din pamant ars pe indelete, la foc domol.”

Zaharia Stancu