In dimineaţa zilei de 20 decembrie 1869 un tînăr sublocotenent K.u.K. se îndrepta ca de obicei spre clădiea severă a uneia din numeroasele şi tradiţionalele instituţii militare ale Imperiului austro-maghiar şi anume Militărisch-Geographisches Institut (Institutul geografic militar cezaro-crăiesc), situat într-o clădire de forma unui patrulater cu două caturi, în Paradeplatz numărul 7. Viena avea sute de alte clădiri mult mai frumoase şi impunătoare. Aceasta se distingea doar prin cele şase intrări, în afară de monumentala poartă principală, fiecare poartă fiind păzită zi şi noapte de cîte o sentinelă. Institutul fusese fondat în 1839, avînd la început drept sarcină doar întocmirea hărţilor militare şi civile ale imperiului. Pe urmă sarcinile institutului au crescut, nevoile cerînd întocmirea de hărţi noi, aduse la zi, ale tuturor teritoriilor străine învecinate cu Imperiul austro-ungar, lucru care a dus la amplificarea institutului şi la organizarea a opt servicii distincte: desenul topografic, litografia, calcografia, tipografia, geodezia militară, biroul de calcul, biroul de desen militar şi biroul hărţilor militare. Tînărul sublocotenent lucra la serviciul topografic.

Toată noaptea căzuse o ninsoare fină şi liniştită, dar spre ziuă se pornise un vînt aprig care spulbera acum zăpada, alergînd zănatic de-a lungul străzilor şi îngreunînd circulaţia omnibuzelor, trăsurilor, săniilor, dar mai ales a pietonilor.

Nu se luminase încă de ziuă, dar alboarea zăpezii, lumina galbenă-aurie a felinarelor, faţadele clădirilor în culoarea cărora predominau ocrul, portocaliul, galbenul, verdele şi albastrul pastelat alcătuiau o imagine de carte Poştală ilustrată în care singurul amănunt neobişnuit…