Povestirea apare divizata in trei secvente – familia inainte de moartea lui Jay Follet, povestea accidentului si reactia lui Rufus la moartea tatalui sau. Conturul povestirii este destul de simplu. Dupa o zi petrecuta plimbandu-se, discutand si mergand la cinematograf cu fiul sau Rufus, Jay Follet este chemat la capataiul tatalui sau. Cand soseste, afla ca tatal nu este atat de bolnav precum fusese lasat sa creada. In Knoxville, mama, Mary, le spune copiilor dezamagiti ca tatal nu va fi acasa. Ziua urmatoare, Rufus o insoteste pe matusa Hannah in oras la cumparaturi si aceasta ii cumpara sapca pe care el visa demult s-o aiba. Tema intoarcerii acasa cu toate implicatiile privind moartea, precum si intoarcerea la copilarie strabate intregul roman si nazuinta scriitorului de a recupera un trecut ce pare imun fata de schimbare si de moarte imprumuta textului o nota de nedisimulata melancolie. Numeroasele conotatii ale cuvantului acasa sporesc unitatea si coerenta cartii. Este vorba despre caminul unde se intorc Rufus si tatal sau dupa spectacolul cinematografic si despre casa unde se grabeste Jay sa ajunga conducand automobilul atunci cand il intampina moartea. Acasa este, de asemenea, pamantul stramosilor din vremuri demult apuse, o patrie pe rand pierduta si redescoperita si care supravietuieste in stra-strabunica lui Rufus si in memoria fiecarui membru al familiei. Este identitatea pe care o dobandeste fiecare om cand se intoarce la izvoarele propriei sale vieti. In cele din urma si in mod paradoxal, „acasa” este moartea – ultima patrie unde se intorc toti la sfarsitul calatoriei – si este totodata viata pe care personajele o redescopera la sfarsitul romanului, traind experienta trecerii lui Jay in nefiinta. Daca moartea nu poate fi inteleasa, singurul lucru ce ramane de facut este sa privesti si sa traiesti viata asa cum e. Daca moartea nu poate fi inteleasa atunci, cel putin, poate fi afirmata viata.