La treizeci si sase de ani, Will Freeman are cateva obiective precise: sa-si cheltuiasca banii mosteniti de pe urma unui cantec compus candva demult de tatal sau, sa-si traiasca viata fara oprelisti, sa huzureasca si – peste toate – sa se tina departe de copii.
Cum insa de ce ti-e scris nu scapi, in viata lui se iveste Marcus, produsul unei casnicii esuate si genul de pustan care, desi in defazaj fata de colegi, are obiceiul unor intrebari stingheritoare: de ce sunt casele construite afara, de ce ploua de sus in jos, de ce zboara pasarile etc. Ca o ironie a sortii, aparitia lui Marcus e rezultatul unei manevre imprudente a lui Will, tentat sa frecventeze grupurile de sprijin ale femeilor divortate si cu copii, in speranta unor viitoare aventuri de una sau mai multe nopti.
Prins in capcana pe care singur si-a intins-o, dandy-ul nepasator, cu locuinta in zona selecta a Londrei, se vede distribuit intr-un rol pe care nu si l-a dorit si la care nu mai poate renunta.
Cu atat mai mult cu cat micul Marcus e un personaj fascinant. E adevarat, ii place muzica anilor saizeci cand altii asculta Limp Bizkit si crede ca solistul de la Nirvana era varf de atac la Manchester United, dar asta nu-l opreste sa-i serveasca tatalui de circumstanta o nebanuita avalansa de revelatii.
traducere de Andrei Gorzo