Acestea sunt primele trei povesti cu tollinsi. Da, ei au aripi, dar nu, nu sunt zane. Tollinsii sunt mult mai putin fragili decat zanele. De fapt, „fragil” nici nu li se prea potriveste. Sunt cam la fel de fragili ca o caramida. In „Cum sa arunci in aer tollinsi” este vorba, printre altele, de o o fabrica de artificii care se construieste la Chorleywood, iar tollinsii sunt folositi pe post de materie prima. Sa fii azvarlit in sus spre cerul noptii sau invartit intr-o roata de artificii nu este nici pe departe la fel de distractiv cum ni s-ar putea parea. Asa ca, un tanar tollin decide sa-si salveze semenii de primejdia de a fi transformati in ingrediente. In „Scaparici si moartea violeta” eroul nostru se confrunta cu propria-i executie. Din fericire, calaul are masca pusa cu fata-n spate. Iar in „Burdufuri si tollinsi intunecati”, societatea tollinsilor este confruntata cu o amenintare venita tocmai din Dorset, care, din nou, este mult mai inspaimantatoare si mai dramatica decat ar putea sa ni se para la inceput.