„Azi, opera lui Mihail Sebastian se afla intr-un proces de reconsiderare critica. Teatrul sau este de recitit si de situat in dinamica unei dramaturgii modeme, caci cele patru piese (Jocul de-a vacanta, Steaua fara nume, Insula si Ultima ora) arata o admirabila inzestrare pentru expresia scenica. Interesul pentru scriitura sa vine si din faptul ca, dincolo de valoarea estetica a textelor, Mihail Sebastian este o constiinta ce refuza cu vehementa „imbecilitatea indoctrinata” a curentelor ideo-politice. Asta se vede si din dialogul dintre fragmentele de jurnal de creatie pe care le-am inserat ca preambul si textele pieselor sale, oferindu-ne tocmai aceasta dimensiune a eticului literar, a adevarului cultural exemplar. Sebastian e scriitorul fara uniforma care traieste plenar ambele realitati. La fel de tumultoase, dar nu la fel de curate, realitatea razboiului si cea a literaturii.” – Lucian Pricop