E cu neputinta sa ti-l imaginezi pe Guido intrand intr-o farmacie. Toate cuceririle lumii moderne ii repugna, totul il dezgusta, chiar si sanatatea, daca se datoreaza chimiei. Totusi, cartea lui, aparuta dintr-o certa nevoie de puritate, dovedeste un neindoielnic gust al ororii: s-ar spune ca-i un pustnic sedus de infern. De infernul trupului. Semnul sigur al unei sanatatii subrezite, chiar amenintate, este sa-ti simti organele, sa fii constient de ele pina la obsesie. Blestemul de-a tari dupa noi un cadavru e insasi tema acestei carti. Ceea ce ne place la el e mai ales marturisirea esecurilor sale. „Sint un ascet ratat“, ne marturiseste el, oarecum stingherit. Ratare providentiala, caci in felul acesta sintem siguri ca ne intelegem, ca facem parte cu adevarat din perduta gente. Daca facea pasul hotarator spre izbavire (ti-l imaginezi foarte bine calugar), am fi fost lipsiti de un tovaras adorabil, plin de imperfectiuni, de manii si de umor, si-a carui voce cu inflexiuni elegiace se potriveste cu viziunea lui despre lume – o lume condamnata. Ciorantraducere de Michaela Schiopu