Sa aduni intre copertele unui volum, de fapt intr-o cutie de rezonanta, strigatele pierdute in pustiu fixate in paginile ingalbenite de vreme si prafuite de trecerea timpului poate parea o zvacnire a vanitatii autorului. Intentia mea a fost cu totul alta: am vrut sa pun cap la cap, ca un jurnal de zi cu zi, inregistrarile seismografului meu, electrocardiograma batailor inimii mele pentru aceasta nefericita tara „care a fost odata a noastra si astazi este a nimanui”, cum zicea Cioran. Filele acestea sunt o continuare, daca doriti, a cartii mele intitulate „Intre linii”, in incercarea mea de a prezenta cititorului, sincer, efortul meu cotidian – o incercare nesabuita pentru unii dintre apropiatii mei – de a arata cu degetul incotro mergem urmand, sontac-sontac, acest drum. Incotro se indreapta schiopatand Romania de mai bine de douazeci de ani? Unde o conduc aceste clici, gasti care se numesc cu emfaza partide si sunt, de fapt, si ele dirijate de paiate, manipulate din umbra de fortele invizibile ale „serviciilor” care fac servicii unor forte straine intereselor acestei tari?