E aproape imposibil de descoperit de ce la sfarsitul acestei carti ai senzatia ca ai citit un basm cu melancolii pentru adulti si ca sfarsitul e fericit. Soniecika nu e nici zana, nici printesa, nici macar Cenusareasa, ci o bibliotecara mioapa, cam sleampata, cu expresia unei tinere si blande camile. Robert Viktorovici e un pictor bun, dar un sot cam boem, fata lor, Tania, e o tanara moderna cu idei extravagante, iar Rusia e… URSS. Realitatea nu e nici infrumusetata, nici uratita in aceasta formidabila nuvela, caci viata e ea insasi suficient de frumoasa si de urata ca sa nu mai fie nevoie de exagerari. Soniecika este concentrata poveste a mai multor generatii, din care un romancier de odinioara ar fi facut poate o saga in multe volume sau un teribil roman politic. Autoarea alege o varianta concentrata, de un realism bine dozat, ca si cum i-ar povesti unui cunoscut cea mai fireasca intamplare. Si totusi, uimitor, cititorul iese vrajit din banala poveste. Veti citi si veti vedea.traducere de Gabriela Russo