„Reprezentaţii Poporului Francez, constituiţi în Adunarea Naţională, considerând că ignorarea, uitarea sau dispreţul faţă de drepturile omului sunt singurele cauze ale nenorocirilor publice şi ale corupţiei cârmuirilor, au hotărât să se expună, într-o declaraţie solemnă, drepturile naturale, inalienabile şi sacre ale omului, pentru că această declaraţie, prezentă în permanenţă la toţi membrii corpului social, să le amintească neîncetat drepturile şi îndatoririle pe care le au; pentru că actele Puterii legislative şi ale Puterii executive putând fi în fiecare clipă comparate cu finalitatea oricărei instituţii politice, să fie şi mai mult respectate; pentru ca cerinţele cetăţenilor, fundamentale pe viitor pe principii simple şi incontestabile, să tindă permanent spre respectarea Constituţiei şi a fericirii tuturor.”

Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului
(1789 – 1791)