Referindu-se la literatura feminina, Eugen Lovinescu spunea:”Literatura nu e, in genere, o vocatie feminina ci barbateasca”. Desi frustrant, tind sa fiu de acord cu afirmatia celebrului critic, ceea ce nu ma impiedica sa fiu atasata literaturii feminine romane. De la Marta Bibescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Henriette Yvone Sthal, Cella Serghi pana la Ileana Vulpescu, literatura romana feminina m-a fermecat, m-a incantat.

In volumul ales de mine, scriitura Ilenei Vulpescu, poate conformista, clasica, facila este nostalgica, prilej de reverie, evocand un Bucuresti vechi, uitat.

In Bucurestiul de azi, aglomerat, naucitor, aglomerat, infernal, poate prinde bine sa ne intoarcem in timp, in acelasi spatiu, pe la jumatatea secolului XIX. Romanul Ramas bun casei parintesti reface istoria unei case, a unei familii, a unei generatii. Instantanee de la 1800 „Un ibric, un scrin, un portret, o bijuterie de familie, un sipet, o oglinda. Simple obiecte care pot reface o epoca si mai mult decat atat un lung sir de trairi, de drame, de sperante.