Le-a fost dat acestor „doi copii nefericiti ai romantismului“, cum i-a numit candva unul dintre cei mai de seama istorici ai literaturii engleze din primele decenii ale secolului trecut, Edwin Muir, sa scrie impreuna o carte care, depasind mult intentiile tinerilor ei autori, sa fie privita, peste timp, ca unul dintre cele mai semnificative repere ale admiratiei entuziaste a unei intregi epoci fata de marile opere ale trecutului.

Generatii intregi de englezi – si, de asemenea, de cititori din alte tari ale lumii, cartea fiind tradusa in aproape toate limbile si tiparita in nenumarate editii – au descoperit drumul spre marea creatie shakespeareana dupa ce au trecut prin fermecatoarele repovestiri ale fratilor Lamb. […] Povestirile sunt scrise cu verva, cu o intelegere precisa a sensurilor tragice si a resorturilor care provoaca efectele comice in opera shakespeareana.

Intr-o statistica relativ recenta, din 1991, Povestirile fratilor Lamb se afla pe unul din primele zece locuri intr-un „Clasament al lecturii“ intocmit de biblioteca de la British Museum (clasament in fruntea caruia, imediat dupa Biblie, se afla, fireste, opera insasi a lui Shakespeare). (Dan Grigorescu)