Se spune ca, dupa insuratoare, viata nu mai are nimic spectaculos de oferit, in afara de chipul aceleiasi femei, scutece de schimbat, o slujba din obligatie si, din cand in cand, o bere cu prietenii, din ce in ce mai putini, acum ca „ai facut pasul cel mare”. Un barbat insurat ar fi, astfel, un barbat plictisitor si neinteresant pentru literatura. Este ca si Don Juan, James Bond sau Superman s-ar hotari deodata sa se aseze la casa lor si sa-si ia o slujba cu norma intreaga. Cu toate acestea, scriitorul argentinian Marcelo Birmajer pariaza tocmai pe acest personaj sters si plictisit, dovedind in povestirile sale cu tema data ca viata unui barbat insurat nu este lipsita de pasiune si intamplari palpitante, ca acesta nu isi duce zilele de la serviciu pana acasa, ci uneori pe plaje, la petreceri, in camere de hotel, in baruri, unde nu vine neaparat sa bea, ci sa scrie. Evident, din panoplia barbatilor insurati cu tot atatea destine diferite cate povestiri exista, nu putea lipsi scriitorul insurat ce asteapta cu sufletul la gura aparitia unui articol scris de el in ziarul de dimineata sau cel care, pentru ca acasa nu este destul de liniste, evadeaza intr-o cafenea sa-si termine textul.