Jocul bucuriei continua cu cel de-al cincilea volum, aparut la cativa ani dupa Pollyanna si comorile ei.

Pentru cei din familia Pendleton lucrurile par sa nu se fi schimbat prea mult, si totusi in casa de peste drum de ei se muta niste vecini noi – tanara Lorraine impreuna cu tatal ei. In ciuda reticentei si a aparentei timiditati ale tinerei, Pollyanna reuseste s-o cunoasca si sa si-o faca prietena, fiind hotarata s-o ajute sa-si depaseasca necazurile.

Ce poate fi mai nobil si inaltator decat a te darui cu bucurie si incredere celorlalti?

Pollyanna ne surprinde ca intotdeauna prin ma­tu­­ri­­­­tatea gandurilor si inocenta sufletului, prin in­tuitie si blandetea caracterului, moralitatea con­­vingerilor si pas­tra­rea idealurilor, care sunt repere perene si mai actuale ca niciodata.

Eroina ne invata cum egoismul se preface in al­tru­ism, greseala – in virtute, indiferenta – in grija si res­ponsabilitate fata de cei din jur si cum aceste valori infrumuseteaza si influenteaza nu numai vietile per­so­najelor, ci si ale cititorilor sai din toate timpurile.