Propriul trup te trimite în anticamera morţii. Cum poţi fi mai tare decât tine însuţi? Cum să nu te laşi învins de cei care te condamnă nevinovat la moarte civilă? În Pavilionul canceroşilor, singurul care încearcă să găsească răspuns acestor întrebări e Oleg, protagonistul romanului. Deportat într‑un lagăr de concentrare, ca şi Soljeniţîn însuşi în anii ’50, şi bolnav de cancer Oleg crede cu toată fiinţa lui că în om există o putere ascunsă de a ieşi învingător din toate încercările la care e supus. Singura condiţie e să nu te îndoieşti nicio clipă de această forţă şi să o ajuţi, cu libertatea gândului, să iasă la iveală atunci când totul pare pierdut.

Romanul unui miracol, Pavilionul canceroşilor a avut nevoie de mult noroc pentru a putea apărea. Manuscrisul a ajuns clandestin în Occident, în ciuda supravegherii stricte la care era supus autorul. După publicare, cartea n-a căzut victimă conspiraţiei tăcerii intelectualităţii franceze promoscovite, care a anihilat alte mărturii despre lagărele de concentrare sovietice. Juriul Academiei Suedeze i-a acordat lui Soljeniţîn Premiul Nobel cu o neobişnuită promptitudine, atrăgând atenţia întregii lumi asupra zguduitoarei sale depoziţii.