De 15 ani încoace ne scăldăm în ape tulburi, de 15 ani încoace facem haz de necaz fără să înţelegem prea bine, de fapt, ce ni se întâmplă, încotro ne îndreptăm. Asistăm neputincioşi la spectacolul caragialesc al alegerilor, la privatizări deocheate sau la dezbateri politice încrâncenate şi ne dorim de fiecare dată ca mâine să fie altfel. Ca un ecou al gândurilor noastre, cuvintele capătă aici valoare de simbol, atingând cele mai sensibile corzi ale societatii în care trăim. Nu putem decât să le sorbim cu lăcomie, în speranţa că într-o bună zi vor aduce în sufletele şi în vieţile noastre primăvara.