„Vremea e mai lenesa la noi decat in alte parti de lume.. Constatarea lui Mehmet releva o forma mentis de nuanta orientala, alta tensiune decat in Baltagul, unde sensul cautarli urmelor era ascendent. In Ostrovul Lupilor, ritmul e descendent, apropiat esecului, de unde mahnirea devenita sistem. Sub semnul aceleiasi drame a mortii, la nivelul aceleiasi indeletniciri pastorale (intr-un caz la munte, in altul in orizont euxin), sangele varsat cere interventia sanctiunii etice, conflictul din ”pustie” ftind reductibil la caleva fraze. Razvratitul Aii, fiul sarmanei Eitun, vrea faca „randuiala intre popii turci, politie si mitocani”, dar finalmente bandit – el cade sub glontut lui Marcu Sarbul, in moara de vant a acestuia. La randu-i, ucigasul se prabuseste impuscat de lovan, varul lui, intemnitarea pe nedrept lovind pe Mehmet, „econom de oi” la Caranasuf (…)„.