„Nici un artist nu este artist tot timpul, pe întreg parcursul celor douăzeci şi patru de ore ale existenţei sale zilnice; tot ceea ce este esenţial, tot ceea ce este durabil în reuşitele sale se înfăptuieşte în rarele momente de inspiraţie. Nici istoria, pe care o admirăm ca pe cea mai mare poetă, cea mai mare artistă a tuturor timpurilor, nu este în permanenţă creatoare. Şi în acest «tainic atelier al lui Dumnezeu», cum o numeşte Goethe cu veneraţie, se petrec nespus de multe lucruri oarecare, banale, cotidiene. Însă uneori, aşa cum în vârful paratrăsnetului se concentrează electricitatea întregii atmosfere, aşa se adună, în cel mai restrâns interval de timp, o neînchipuită bogăţie de întâmplări. Astfel de ore dramatice, în care o hotărâre ce va înfrunta timpul este comprimată într-o singură zi din calendar, într-o singură oră şi adesea într-o singură clipă, încerc să evoc aici. Le-am numit aşa deoarece, luminoase şi statornice ca aştrii, depăşesc în strălucire noaptea efemeră.“ (Stefan ZWEIG)