„Pentru forta morala cu care a continuat marea traditie a literaturii ruse.“— Motivatia juriului Premiului Nobel.

In noiembrie 1962 revista Novii Mir publica un text literar care avea sa schimbe pentru totdeauna chipul Uniunii Sovietice: O zi din viata lui Ivan Denisovici. Autorul lui – un profesor de matematica trecut prin experienta gulagului, Aleksandr Soljenitin. Cel care avea sa devina vocea milioanelor de oameni prizonieri in propria tara si cronicarul calvarului pe care acestia l-au avut de indurat. In O zi din viata lui Ivan Denisovici, aceasta voce se face auzita pentru prima oara.

„Regimul din Rusia nu a putut supravietui decat instaurand teroarea. Trebuie sa intelegem ca vindecarea unui popor nu se poate infaptui decat daca fiecare isi va asuma vina pe care o are.“ — ALEKSANDR SOLJENITIN, interviu publicat in Der Spiegel, in iulie 2007

Ziua incepe la 5 dimineata. Geamurile sunt captusite cu gheata de doua degete grosime si baraca e albita, pe dinauntru, de promoroaca. Ivan Denisovici se trezeste in sunetele unui ciocan lovit de o bucata de fier. Intre desteptare si stingere, viata e o continua aventura: o serie de probe, de „munci“ pentru care ai nevoie de rezistenta, de curaj si de noroc. Daca scapi de carcera, daca nu te imbolnavesti, daca reusesti sa-ti ascunzi cate o bucata de paine sau cate o unealta, daca nu devii turnator si nici „sacal“, ai trecut incercarile. Ivan Denisovici trebuie sa le treaca de 3 653 de ori…Veti citi cartea in cateva ore. Veti trai in ea. Veti fi prizonieri o zi intreaga intr-un lagar din Siberia. Veti supravietui: va fi o zi senina, aproape fericita.