Tatal nu are secrete: isi iubeste familia si i se daruieste in intregime, in felul sau discret, retinut, aproape banal. Fiul, in schimb, are o taina, pe care multa vreme nu indrazneste sa i-o spuna tatalui sau. Una dintre cele mai delicate si mai spectaculoase teme din literatura lumii, cea ar elatiei tata-fiu, devine, aici, o dovada tarzie a sentimentelor nerostite. Pentru ca barbatii se abtin, in genere, sa-si spuna ca se iubesc, mai ales cand sunt tata si fiu.

Observatia criticului: Titlul, Noapte buna, blandul meu print, este un citat final din Hamlet: Now cracks a noble heart: / Good night sweet prince: / And flights of angels sing thee to thy rest! („Acum se frange-o inima aleasa. / Print nobil, noapte buna! Odihneste / In cantul cetelor de heruvimi.” – actul V, scena 2, trad. Dan Dutescu si Leon Levitchi). Cu un asemenea titlu, cartea nu poate fi decat rafinata, dramatica si plina de melancolie.