Numit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel istet ca un proverb” (in „Epigonii”), Anton Pann este, fara indoiala, una dintre figurile marcante ale culturii romanesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea.

Cantaret in strana, profesor de muzica bisericeasca, folclorist, devine mai apoi literat (scriitor, poet), dar si editor si tipograf al lucrarilor proprii.

Opera sa, in care satira se imbina cu accentele moralizatoare, este de o certa valoare. „Povestea vorbei”, „Nazdravaniile lui Nastratin Hogea”, „O sezatoare la tara” putem spune ca sunt adevarate capodopere.