A murit izbit in cap, in uriasul cap, de gloantele legionarilor fascisti. A murit intr-o noapte trista de noiembrie, tavalit in noroi, batjocorit , aruncat intr-un sant de catre legionarii fascisti […] I-am urat si n-am uitat.
Nu voi uita niciodata.
Cartea care urmeaza constituie dosarul unei crime. Tragismul ei-amintindu-l pe cel antic-sta drept marturie a unor timpuri ce nu se vor mai intoarce si drept avertisment pentru constiinta oamenilor , a poporului.(George Macovescu)