Capodopera Moartea lui Virgiliu (1945) considerata de specialisti „roman gnoseologic” trece dincolo de barierele obisnuite ale genului, atat prin preponderenta discursului filosofic in defavoarea naratiunii tipice, cat si prin calitatea sa de Gedicht (poem), care o transforma intr-o proza de un lirism uluitor, derivand in mod organic din continut. Scrierea lui Broch despre poetul roman Virgiliu si timpurile care l-au „gazduit” este si o alegorie a epocii tulburi in care s-a dezvoltat si a facut ravagii nazismul. Asa cum arata Ion Roman, traducatorul romanului, in Moartea lui Virgiliu, „epoca si eroul se recomandau parca de la sine pentru ceea ce Broch avea de spus despre lume si viata: un „stadiu final” al unei culturi (ca si acela de pe la 1940) si un poet ajuns intr-un impas tragic prin aceea ca se indoieste de valabilitatea operei sale.”