Ati aflat deja de la scoala despre Mircea cel Batran, domn al Tarii Romanesti (adica al Munteniei), care a domnit intre 1386 si 1418, ducand lupte grele cu turcii. Apoi, probabil ati citit sau poate chiar ati invatat pe dinafara, din Scrisoarea III a lui Eminescu, superba evocare a bataliei de la Rovine: inainte de infruntare, sultanul il sfideaza pe Mircea cu aceste cuvinte: „Si, purtat de biruinta, sa ma-mpiedic de-un mosneag?“ Iata ca si genialul Eminescu s-a inselat asupra intelesului epitetului „cel Batran”, caci pe vremea lui, la noi, cercetarile istorice erau abia la inceput! În realitate, la Rovine, Mircea era foarte tanar. „Cel Batran“ i s-a zis in veacurile urmatoare, cand au ajuns in scaunul Tarii Romanesti si alti domnitori purtand (sau luand la inscaunare) acest nume. Atunci cand se pomenea de primul voevod Mircea, de marele Mircea, i se spunea „cel Batran“, adica „cel Vechi“, cel din vechime. Asta inseamna „cel Batran“. Sa stiti, de asemenea, ca datorita infaptuirilor si a nobletei caracterului sau i s-a mai zis si „cel Mare”: Mircea cel Mare. Veti judeca si voi, din povestirea care urmeaza, daca e vrednic sa i se spuna astfel.