„La sfârşitul secolului al XVIII-lea, marele Goya a făcut optzeci de desene intitulate Caprichos, inspirate dintr-o corozivă critică morală şi socială; Leopardi a plasat însă forma «capriciului» într-o dimensiune metafizică, marcată de acele nuanţe melancolice din care îşi trage seva ironia sa. Micile opere morale, o cărticică destul de subţire în fond, reprezintă aportul literar la un interminabil parcurs speculativ; punctul culminant al unei întregi cariere umane şi intelectuale a autorului său, care explorase teritorii imense ale cunoaşterii şi se confruntase cu una dintre fazele capitale ale istoriei moderne. Ea se prezintă ca o operă de un experimentalism îndrăzneţ, un exemplu de iscusinţă literară de neatins, al cărei scop a fost acela de a proclama adevărul condiţiei iremediabil nefericite a fiinţelor vii, propunând, dintr-o perspectivă eminamente laică, o filozofie antifinalistă, antiprovidenţialistă, materialistă.“ (Novella BELLUCCI)