Adunasem doua iubiri intr-una singura. Erau in mine reale si ireale, ca aerul si apa, traiam cu sufletul plin de amandoua. Pe Stana o iubeam ca pe o realitate care dadea un sesn vietii. Ea era pamantul, florile, ploaia, roua, copii. Pe Domnita o reintanleam in nimbul amurgului, in boarea vantului, in zorii zilei, la crepuscul, in voiaje astrale. Am trait intre aceste doua iubiri. Ma inchinam la doua zeite.