Nu am intentia sa fac din aceasta carte „analiza problemei” puterii. Nu pretind sa definesc nici o teorie, sa fixez vreo teorema, sa intelectualizez vreo experienta. Doresc numai sa povestesc o viata in care ambitia de a crea joaca un rol important.(…) Caracteristica societatii noastre este absenta sperantei, pe cand scopul politicii este de a-i da o speranta. Refuz fatalitatea. Cuvantul in sine, ideea si consecintele ei nu le pot suporta. Atatia oameni au renuntat deja. Au renuntat sa creada ca ziua de maine poate sa fie mai promitatoare. Au renuntat la promovarea sociala pentru familia lor. Au renuntat la un viitor mai fericit pentru copiii lor. Energia care subzista in societatea noastra este folosita nu pentru a progresa, ci pentru a te proteja.(…) Prea multi responsabili politici nu mai au viziune, intrucat nu mai cred in capacitatea lor de a schimba viitorul. Ei confunda viziunea cu profetia. Ei cred ca li se cere sa prezica viitorul, cand, de fapt, li se cere sa-l inventeze. Rolul politicii este de a propune un viitor si de a permite realizarea lui. Iata de ce eu ma dedic, iata de ce eu cred inca in vointa si iata ce justifica, in opinia mea, dorinta de a castiga cele mai inalte responsabilitati. A construi si a iubi? Ar putea fi o promisiune. Pentru mine inseamna o viata. Viata mea. Nicolas Sarkozy