Recitesc insemnarile lui Marin Preda despre arta si observ doua categorii de obsesii: una se refera la posibilitatea operei de a recupera totalitatea fiintei umane, alta priveste actul de creatie ca atare. A scrie este pentru el, ca pentru Sartre, a descoperi sensul plenitudinii si al totalitatii care exista in om, a face ca individul sa se simta esential in raport cu universul. Preda nu-i un om al fragmentului, este un om al totalitatii, ca Malraux, Camus si, inca o data, ca Sartre.