Primul capitol al lucrarii, Fundamentele conceptual – metodologice ale riscului, rezuma principalele elemente ale teoriei riscului, aducand in discutie diversele modalitati de cuantificare a riscului, incepand cu cele traditionale – dispersia si abaterea standard – si incheind cu cele mai recente si mai performante, cum ar fi Value at Risk. Acest capitol pune bazele teoretice ale constructiei ulterioare a lucrarii, restul capitolelor beneficiind de liniile generale de evaluare si gestionare a riscului trasate in el.
Al doilea capitol, denumit Tipologia riscurilor asociate investitiilor internationale, propune o structurare a riscurilor cu care operatorii economici, atat cei corporatisti cat si investitorii financiari, se confrunta in climatul investitional international, cu accentuarea riscurilor de tip financiar: riscul valutar si riscul de dobanda. In cadrul acestui capitol se insista asupra diferentelor si asemanarilor in privinta definirii riscului si expunerii la risc intre corporatiile transnationale si investitorii financiari internationali, relevand, in ambele cazuri, tendinta spre abordarea integrata a riscurilor. In cazul investitiilor financiare, abordarea integrata a riscurilor este intuitiv realizata prin diversificarea internationala a portofoliilor, in timp ce acest concept este relativ nou pentru afacerile corporatiste.
Urmatorul capitol, Mecanismele investitiilor straine de portofoliu, analizeaza trei aspecte: fundamentele teoretice ale investitiilor straine de portofoliu, caracterizarea beneficiilor acestor investitii in functie de principalele doua piete de active financiare – cea a actiunilor si cea a obligatiunilor – si prezentarea principalelor instrumente, directe si indirecte, aflate la dispozitia investitorilor pentru accesul la oportunitatile internationale.
In continuare, capitolul al patrulea, intitulat Paradoxurile investitiilor straine de portofoliu, abordeaza unele dintre cele mai dezbatute realitati ale diversificarii internationale. Este vorba, in primul rand, de tendinta investitorilor de a-si concentra investitiile preponderent in tarile de origine, ceea ce reprezinta in sine o ne(re)cunoastere a oportunitatilor internationale, contrar argumentelor prezentate in capitolul anterior in favoarea prezentei internationale a investitorilor. In al doilea rand, am considerat oportuna analiza critica a profilului risc – castig al pietelor emergente sau in formare, care, incepand cu sfarsitul anilor ‘80, dar cu precadere in anii ‘90 ai secolului trecut si-au facut simtita prezenta in mediul investitional international, ele putand oferit un “pranz gratuit” celor care s-au incumetat sa-si asume riscurile asociate acestor investitii. In al treilea rand, capitolul discuta fenomenul de contagiune financiara, insotitor recent al crizelor financiare, ca semn al prezentei globalizarii, din perspectiva impactului sau, potential negativ, asupra beneficiilor investirii internationale.