Aproximativ o cincime din locuitorii planetei, repartizata pe cinci continente, se declara adepti ai islamului si considera Coranul izvorul credintei lor si al preceptelor fundamentale ale practicii religioase, dar si al regulilor de comportament ce ghideaza viata lor morala, sociala si uneori politica. Din acest motiv, apartenenta la o credinta si la traditii comune, afirmate cu mai multa sau mai putina forta, este oare suficienta pentru a trasa contururile unei lumi musulmane atat de diverse, a carei unitate, exaltata de elementele cele mai radicale, de obicei plasate sub egida islamismului, pare sa tina de profesiunea de credinta politica si de dorinta pioasa?