Laleaua neagra, publicat in 1850, este un roman istoric a carui actiune se petrece la sfarsitul secolului al XVII-lea, surprinzand evenimentele prin care Wilhelm de Orania preia puterea in Olanda, pe fondul masacrului fratilor Johan si Cornelius de Witt, acuzati de intelegeri secrete cu Franta. In acest timp, departe de tumultul politic, tanarul Cornelius van Baerle, finul lui Cornelius de Witt, se dedica pasiunii cultivarii de lalele, incercand sa creeze o lalea neagra, pentru care Societatea Horticola din Haarlem ofera un premiu de o suta de mii de florini.

Vazandu-l aproape izbutind acest lucru, vecinul sau, din invidie si avaritie, il denunta drept complice al lui Cornelius de Witt. Acuzat de inalta tradare, van Baërle ajunge astfel la temnita. Singura lui consolare este Roza, frumoasa fiica a temnicerului, care il ajuta sa nascoceasca un plan pentru a-si creste laleaua in secret. Rasturnarile de situatie mentin suspansul pana in ultimele pagini ale cartii.