„Aceste scrieri, aparute in volum in 1963, se intitulau Jurnal sumar pentru ca astfel suna titlul rubricii pe care din 1959 o incepusem in revista Il Verri, notand observatii cu privire la moravuri si parodii inspirate din actualitate. Tonul de jurnal s-a atenuat incetul cu incetul, iar aceste scrieri au devenit adevarate exercitii de plasmuire literara, care din proiectul initial mai pastrau doar referirea constanta la fapte sau polemici de actualitate“, nota Umberto Eco in editia din 1975. Dupa ce a decis sa elimine acele scrieri initiale care se refereau la intamplari al caror inteles devenise mult prea vag si prea strict legat de perioada respectiva, Eco a optat pentru o culegere de texte al caror titlu global „trebuie sa fie inteles acum ca o denaturare in serie si serveste pentru a desemna aproape exclusiv niste pastiches si parodii carora le-am adaugat niste fragmente scrise ulterior in acelasi stil“. Jurnal sumar intra in categoria cartilor despre care lui Eco ii place sa spuna – cu o reala, dar si ghidusa preocupare – ca se adreseaza unui public foarte larg, ca ar putea sa ajunga in mainile unor persoane care nu sunt capabile sa recunoasca la prima vedere modelele din care se inspira parodiile. Si scriitorul italian preciza: „La drept vorbind, sigur ca nu e frumos sa ironizezi si apoi sa le explici tuturor ca voiai sa spui contrariul, dar cred ca lectura parodiilor trebuie sa serveasca si pentru a face cunoscute mai bine modelele din care te inspiri. Aceasta si pentru ca nu intotdeauna parodiezi un model pe care il consideri negativ; adesea, a parodia un text inseamna si a-i aduce un omagiu.“ traducere de Corina Anton