Jurnalul ne descopera, o data mai mult, subtilitatea spiritului de observatie al scriitoarei, ingeniozitatea si neprevazutul asociatiilor de idei pe care le facea in descrierea unor personaje, ironia-i acida, intinsele relatii pe care le avea in “lumea buna” europeana a epocii, dar mai presus de toate un sugestiv tablou al Reichului nazist mediat de figura si decorul intim al numarului doi al acestuia, inenarabilul Hermann Göring, tipice, in multe privinte, pentru regimurile dictatoriale care au indoliat veacul de care abia ne-am despartit.