Premiul Nobel pentru Literatura 1962
In Monterey, pe coasta Californiei, joia dulce urmeaza dupa o zi rea, dupa o zi plina de naduf, in care totul merge de-a-ndoaselea. Prin Joia dulce, John Steinbeck isi reaminteste de scenele din Strada Sardinelor – locurile sordide, gramezile de gunoaie si hotelurile mizere din Monterey, dar si personajele sale: Doc, acum maturizat dupa ce s-a intors din razboi, Fauna, misterioasa matroana a bordelului de prin partea locului, Hazel, o puslama menita sa ajunga presedinte al Americii, sau Suzy, de curind ridicata la rangul de vedeta a prostitutiei. Mica sleahta ce alcatuieste comunitatea locala pune la cale un bal mascat menit sa-i schimbe viata lui Doc: sa-l insoare. Sfirsitul petrecerii, reluarea vietii obisnuite, dragostea lui Suzy pentru Doc, iubirea lui Doc pentru Suzy, micile iesiri in decor ale cite unui personaj sint culoarea stridenta ce se pierde intr-un fundal framintat, greu de schimbat de veselia unui bal mascat.
„Joia dulce este o etalare convingatoare a celor mai mari teme ale lui Steinbeck: legatura dintre oameni si dragostea, doua lucruri fara de care bunatatea si fericirea n-ar exista.” (The New Republic)
„Cu radacini puternice in experienta autorului, izvorind din memoria, din nevoile si din emotiile lui, Joia dulce statueaza transpunerea in si prin limbaj a framintarilor constiintei umane. Poticnelile lui Doc cind trebuie sa se apuce de scris si neputinta lui de a se concentra in fata foii albe sint de fapt reflectari ale momentelor cind Steinbeck se pregatea sa-si scrie romanul.” (Robert DeMott)