Daca „Jocul cu margele de sticla” aduna intr-un punct de altitudine maxima toate liniile directoare ale operei lui Hesse, asa cum arcadele ogivale converg spre crestetul boltii de catedrala gotica, aceasta opera in ansamblul ei realizeaza ea insasi o sinteza originala, in literatura germana si universala, a numeroase si diverse tendinte, orientari si modalitati literare. Clasicismul armonios si echilibrat se interfereaza cu romantismul avantat si patetic, ambele au numeroase puncte de tangenta cu realismul si nu se refuza contactului innoitor cu expresionismul si suprarealismul. Motive, tipologii, procedee, mijloace de expresie aparent ireconciliabile celebreaza in scrisul lui Hermann Hesse intalniri amicale, ca pentru a demonstra ca nimic nu este inutil si pe deplin perisabil in experienta creatoare a secolelor.