Slava tarilor in care se vorbeste.
Rusine tarilor in care se tace.” – Geoges Clemenceau

Volumul de fata inmanuncheaza prima parte dintr-un lung sir de inseninari pe care le-am facut despre oameni, fapte si intamplari cu care am venit in contact vreme de peste o jumatate de secol.

El reuneste, asadar, numai acele note care consemneaza observatiile mele asupra vietii cotidiene si asupra oamenilor intalniti pe drumul parcurs, fara intrerupere, prin diferite institutii de invatamant, timp de douazeci si unu de ani, dar mai ales in cursul trecerii prin ultimii patru ani, cand eram doctorand la Universitatea „M.V. Lomonosov” din capitala Imperiului Rus.
Insemnarile cuprinse in acest volum, ca si cele din volumul urmator, nu sunt memorii din acelea pe care le scriu unii oameni, cu sau fara functii de comanda, pentru a-si reconstitui trecutul din aduceri aminte, retinand cu precadere partea lui fara pacate si crezand ca astfel isi vor asigura fie si o vaga admiratie a posteritatii.
Ele se constituie intr-un document istoric alcatuit din marturii autentice despre felul cum persoane anonime percepeau mersul ideilor si evenimentelor politice cu caracter local sau national si cum eu insumi le intelegeam intr-o epoca tulbure marcata de momente dramatice.
Am facut inceputul scrierii lor in vara anului 1941, la indemnul unui profesor din satul meu natal.
Nu lipsesc nici insemnarile facute initial oarecum cifrat, cum a fost, de pilda, cea despre scrisoarea pe care am trimis-o lui Hrusciov, care mai tarziu a fost descifrata.
Indiferent de forma si dimensiunile lor initiale, inseninarile din acest volum, ca si cele care vor urma, infirma parerea celor care cred ca a tacea inseamna a nu gandi. – Ion M. Oprea