Jurnalistul s-a decis sa tina un jurnal, pe care l-a ascuns si l-a completat cu tot ce i s-a parut mai interesant pret de ani de zile, pentru a-i adauga in perioada post-decembrista note marginale, privind evolutia personajelor. Nu este singura marturie de gen, dar Boris Buzila se remarca printr-o trasatura caracteristica – umorul. Lumea in care traieste, construita pentru a atinge visul comunist, este stupida, rece, distructiva si zdrobitoare pentru individ. Figurile centrale : Nicolae si Elena Ceausescu, diversi membri de frunte ai partidului, securistii care isi faceau treaba prin redactia ziarului formeaza o galerie ciudata, o creatie a unui sistem care se autodevora treptat. Lumea reala este alcatuita din ziaristi, scriitori – Sadoveanu, Arghezi, Agatha Grigorescu-Bacovia si multi altii – , oameni de pe strada, artisti, pe care Boris Buzila ii intalneste, ii cunoaste, ii respinge sau si-i apropie.