In povestirile cu haz inspirate din intamplarile cu Pacala si Tandala, al caror sambure il constituie naratiunea populara, marii nostri scriitori Ion Creanga, Const. Negruzzi, Ioan Slavici si Petre Dulfu configureaza individualitatile a doua celebre personaje din literatura noastra,”devenite tipuri nationale”. Selectia „aventurilor” celor doi protagonisti si sincronizarea intr-o unitate armonioasa poarta, de la bun inceput, girul personalitatii acestor reprezentanti ai literaturii romane.
Pacala este un personaj complex, a carui hatrenie izvoraste din puterea mintii, din umorul si intelepciunea populara, dar bine disimulate sub o cuceritoare aparenta de simplitate si chiar naivitate. El isi ia bata la spate si, cu fluierul la brau, colinda prin lume, rade de prosti si prostie, pacaleste pe unul si pe altul pentru a indrepta relele moravuri si, asa, o ia mereu de la capat. Prin istetimea sa, el dezghioaca tot ceea ce vede si aude, sanctioneaza proastele naravuri prin rasul sau, verbul lui acid fiind palosul taios cu care isi atinge scopul.
Pacala este un tip social si profund cinstit, el neputand trai decat in raport cu oamenii din jurul lui si cu dorinta de a intra in randul oamenilor, adica de a se bucura de o existenta onesta.
Omologul lui Pacala este Tandala, care il insoteste, uneori, pe acesta in peregrinarile sale. Prin inclinatia lui fireasca de”a tandali”, de a lenevi si de a pierde vremea fara nici un rost, Tandala este o alta ipostaza a unui personaj comic, cu radacini in umorul popular. El pare, anume, creat pentru a pune in evidenta, printr-un raport de izbitoare antiteza, consistenta personalitatii lui Pacala.