„Dintre „tinerele fete în floare” întâlnite în stațiunea balneară Balbec, Marcel o culege pe Albertine, pentru că „umbra” ei înseamnă pentru el reversul unei aure incandescente și incinerante.
Romanele Captiva și Fugara (publicate în 1923 și, respectiv, 1925) renunță la ampla frescă sociologică din volumele anterioare pentru a se consacra analizei psihologice de maximă subtilitate a relațiilor dintre Marcel și Albertine; aceasta trăiește o vreme, asemenea unei „prizoniere”, în preajma lui, spre a-l părăsi mai târziu, murind departe de el. Intensitatea cu care Marcel retrăiește această iubire transformă memoria într-o formă de exhaustiune a iubirii și într-un izvor de dubiu și scepticism dizolvant cu privire nu doar la posibilitatea de a cunoaște ființa iubită, ci chiar la realitatea iubirii ca atare.”
Cornel Mihai Ionescu