„Dorul este cel mai abstract si cel mai altruist dintre sentimentele mele, este legea care-mi face sufletul iobag pe un petec de pamint. (…) Inaintez sub incarcatura de imagini, de suferinte si de iubiri infasurate in nebuloasa de dinaintea nasterii mele, pe care o port cu mine mereu intr-o continua, exaltata, epuizanta comparatie, si incerc sa-mi imaginez o viata libera de dor. Nu reusesc.“ (Ana Blandiana – Geniul de a fi)