Au oare rom?nii o „fire” colectiva si indivizibila? Desigur ca nu. Este astazi din ce in ce mai putin sigur ca popoarele au, fiecare in parte, un spirit al lor, reflectat in trasaturi colective de caracter, unice si inconfundabile.

In zilele noastre, oamenii se pot arata fie onorati, fie jenati, de apartenenta lor etnica, dar nu si-o mai asuma, implicit si impersonal, ca pe o marca de fabricatie. Sau, atunci cind totusi o fac, acest lucru se petrece in mod deliberat si in temeiul unei alegeri explicite si personale ce se inrudeste mai degraba cu un act de credinta decit cu o administrare de probe.

Volumul reuneste marturii straine din secolele XVI – XVIII despre firea si comportamentul rom?nilor, texte cu un anumit grad de recurenta, cam aceleasi trasaturi fiind identificate de observatori care provin din orizonturi culturale si politice diferite (italieni, germani, unguri, polonezi, rusi, francezi si englezi).