Mircea Handoca: „Volumul de faţă reprezintă partea a doua din „dosarul” anilor 1944?1967. Este – aşa cum am văzut – cea mai neagră epocă din receptarea ?n Rom?nia a operelor sale. Paradoxal, această perioadă corespunde impunerii pe plan mondial a istoricului religiilor şi orientalismului (parţial şi a scriitorului). Numele lui Eliade figurează ?n dicţionare şi enciclopedii. ?ncep onorurile: membru al unor Academii, doctor honoris cauza al unor Universităţi de prestigiu. Am grupat ?ntre copertele prezentei cărţi o mică parte a scrisorilor primite, ilustrată uneori şi prin facsimile. Corespondenţa are o inestimabilă valoare documentară. Lăs?nd la o parte cele c?teva epistole protocolare, corpusul epistolar al celui ce-a dat o nouă viaţă Maitreyi-ei este unic. De peste trei decenii achiziţionez asemenea texte. Sute de scrisori mi-au fost dăruite (originalele sau fotocopiile). Am publicat p?nă ?n prezent trei volume din această corespondenţă, urm?nd ca ?n anii viitori (dacă zeii ne vor fi favorabili!) să apară altele cinci.

Expeditorii misivelor antologate s?nt personalităţi de prim rang – istorici ai religiilor, sociologi, psihologi, antropologi, orientalişti, scriitori: Gaston Bachelard, Charles Baudouin, Georges Dumezil, Otto H?fler, Carl Hentze, Vintilă Horia, C.G. Juung, Karl Ker?ny, Joseph Kitagawa, Alf Lombard, Henri de Lubac, Ernesto de Martino, Giovanni Papini, Jean Paulhan, Raymond Queneau, Louis Renou, Mac Ricketts, Giuseppe Tucci, George Uscătescu, Geo Widengren, Stig Wikander. Epistolierii rom?ni aleseseră exilul: Victor Buescu, Alexandru Busuioceanu, Horia Stamatu, Ionel Perlea, Vasile Posteucă, Dan Petraşincu, Horia Roman, Petre Sergescu. Singurul aflat ?n ţară e Petru Comarnescu. Din scrisorile lui ?ntrezărim o iminentă Ťschimbare a macazuluiť ?n ceea ce priveşte receptarea ?n ţară a operelor lui Mircea Eliade.

Prin definiţie corespondenţa (ca şi memoriile) are un caracter subiectiv. E posibil ca unele păreri ale expeditorului să nu corespundă cu ale noastre. S-ar putea ca, uneori, să ?ntrevedem manifestări ale b?rfei sau invidiei. Totuşi, aceste mărturii (scrise fără intenţia de a fi vreodată date publicităţii) au drept trăsătură esenţială autenticitatea. Scrisorile reconstituie viaţa zilnică, preocupările, g?ndurile şi visurile celor al căror drum s-a ?ntretăiat cu cel al lui Mircea Eliade. Buni prieteni sau numai cunoscuţi, ei ?mpărtăşesc proiectele, solicită sfaturi, emit judecăţi de valoare, relatează amănunte privitoare la desfăşurarea conferinţelor şi congreselor. Munca organizatorică depusă de Mircea Eliade pentru redactarea revistei Luceafărul la Paris, contribuţia sa la ?njghebarea bibliotecii cu cărţi rom?neşti de la Freiburg, participarea la celebrele Recontres Internationales de la Geneva, date despre geneza unor opere majore şi articole, amănunte despre ?nceputul profesoratului la Chicago – iată c?teva din aspectele concrete oferite de prezenta antologie. Spre deosebire de volumul anterior, unde am ?nt?lnit atacuri furibunde şi ?nverşunate, paginile următoare s?nt ?n exclusivitatea lor elogioase. ŤAdversariiť să nu se enerveze prea tare. ?n Culegerile următoare vor găsi şi numeroase materiale contra.