Povestea cu feciorul de imparat si filosoful sindipa e veche cat si imparatiile rasaritene.
De cand lumea-i lume si curtenii n-au putut lucra alceva mai bun la sindrofiile lor,povestile vesele si intrucatva
pildele intelepte au fost pentru ei nu atat huzur,cat nevoie.
Au fost vremuri indelungate cand,traind in mlastina nelinistii,subt amenintarea asupririlor,razboiului si molimelor,
bietul muritor nu-si putea gasi aparare fiintii si izbavire sufletului decat in asemenea-de ce nu le-am spune pe nume?-minciuni.
Asfel au patimit si parintii nostri in veac si Sindipa le-a fost si lor mangaieriere.
Intai,divanurile acestea s-au tinut la India,pe urma la imparatia Persiei;prin arabi,au trecut in vechea Spanie;de la
siriaci si ovrei s-au mutat la Bizant;au ajuns in forme schimbate la apuseni,fie in latineste,fie in limbile proaste.
In secolele trecute s-au izvodit si in manuscripte romanesti,precum si in tiparituri.