Niciodata o Istorie serioasa a literaturii romane, nu conjuncturala politic si chiar mai rau, politicianist electorala, cum se vad atatea azi, unele cu pretentii academice, nu va putea ignora si nici macar minimaliza sau pune sub semnul intrebarii in functie de optiunea politica a autorului la un moment dat cum se ,,intampla” inca si azi in spatiul diverselor ierarhizari tot conjuncturale — locul si rolul pe care il ocupa meritat Zaharia Stancu si capodopera sa si a literaturii romane de inspiratie taraneasca, romanul ,,Descult”Cutremuratoare fresca a universului taranesc din primele decenii ale amintiului secol douazeci, dar, in esenta, a intregii lumi spirituale taranesti, dincolo de conditionarile istorice si sociale, romanul ,,Descult” ofera cititorului de azi o oglinda atat de cristalina, slujita de luciditatea cea mai necrutatoare a unui artist izvorat din mediul descris pe care il iubeste disperat, justificandu-l si aparandu-l si iertandu-l tot timpul, pana la a nu-i ascunde de noi, nici pacatul unei dezumanizari a carei victima prima este chiar el, taranul vitregit de conditia sociala si saracit de vremurile care, necontenit, l-au calcat in picioare si l-au instrainat de atribute sufletesti care altfel ii sunt proprii, cum se vede in creatia artistica a acestui individ in care exploadeaza, clocotitor, o combustie morala si in general spirituala coplesitoare. Dinu SARARU