1348: ciuma face ravagii in Europa. Sapte femei si trei barbati, insotiti de servitorii lor, iau hotararea de a parasi Florenta devastata de molima. Constienti ca boala nu se va opri la portile orasului si ca nici nu va alege in functie de statut social, tinerii nu-si fac sperante ca vor supravietui, dar se retrag intr-un palat inconjurat de verdeata, ca sa nu mai vada moarte in jur. Cei zece – care iau aceasta initiativa, nu intamplator, intr-o biserica – vor sa scape nu atat de moartea fizica, cat de cea spirituala, astfel incat incep sa spuna povesti, pe rand, in fiecare zi, si, tot pe rand, sa joace rolul de seniori ai palatului. Se inlantuie astfel 100 de povesti despre dragoste si gelozie, viata traita patimas si moartea infruntata cu furie, 100 de aventuri cu rasturnari incredibile de situatie, in care talentul boccacian face loc unor concepte abstracte precum moralitatea, religia, binele si raul. Cele 100 de naratiuni starnesc rasul la fiecare pragraf, prin umorul de situatie si tipologia iesita din comun a eroilor. Multe secvente pot fi considerate obscene, altele ciudate, iar altele dure. Dar niciuna nu e lipsita de candoare si de o anume puritate, care indulceste orice urma de trivialitate.