„Când am dormit suficient şi sunt mulţumit, cel mai mult îmi place să privesc chipul lui mami sau pe al lui tati. Mai ales ochii lor îmi plac. Mă uimeşte că ei pot scoate şi sunete, probabil cu gura. În următoarele săptămâni trebuie să mai descopăr exact cum funcţionează chestia asta.Bineînţeles că nu sunt întotdeauna curios şi prietenos, ci se întâmplă să fiu obosit, sâcâit şi plângăcios la fel ca şi alţi bebeluşi. Atunci ţip pentru că nu cunosc vreo altă posibilitate mai bună ca să chem pe mami sau pe tati. Uneori, pur şi simplu nu mă mai pot opri, iar mama mea sau tatăl meu au mereu idei noi ca să mă liniştească. Ei, dar atunci eu chiar că mă satur. Îmi dau seama cum părinţii mei devin tot mai nesiguri şi mai neajutoraţi.Dacă în unele zile şi nopţi ţip exagerat de mult sau în orice caz mult mai mult ca alţi bebei, părinţii mei se întristează şi se simt la capătul puterilor. Se întâmplă să se şi înfurie. Sau să se certe între ei. Atunci urlu cu atât mai tare şi nu mă mai pot linişti.” – Confesiunea lui Tim, un bebeluş de zece săptămâni

Cartea scrisă de Mauri Fries le oferă părinţilor aflaţi în dificultate cunoştinţe indispensabile şi soluţii practice extrem de utile.